proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

- Doar c? te rog din toat? inima s? faci tot ce mi-ai spus c? vrei s? faci, atâta doar vreau de la tine.
- P?i fac.
- Da, ?i în seara asta te-a? vrea, dar l?s?m pe sâmb?t? seara ?i noaptea, pân? duminic? într-o vreme.
- Pot s? te rog ceva?
Doar un minut.
- Spune.
- La sup?rare ?i-am ?ters num?rul de telefon, îmi dai te rog num?rul s? te sun pu?in?
Doar s? te aud...
- Dar tu ?i-ai schimbat numarul? Te sun eu.
- Bine
07........
- ok
Am vorbit la telefon vreo 45 de minute, era ceva schimbat în atitudinea ei, dar destul de pu?in. Avea aceea?i voce de copil timid, am încercat fiecare s? ne impunem dreptatea noastr?, mi-am dat seama c? eram mai vocal decât ea, nu voiam s? o agresez în niciun fel, mi-am spus punctul de vedere, apoi am ascultat-o cu r?bdare, f?r? s? comentez deloc, nu ne-am f?cut m?rturisiri ale regretelor, cum se întâmpl? adeseori, am înt?rit doar coordonatele întâlnirii de samb?t?, s?rb?toare esen?ial? pentru mine, cel pu?in a?a sim?eam atunci, într-o lupt? cu îndoielile, f?r? s? b?nuiesc con?inutul mesajului pe care aveam s?-l primesc cu câteva ore înainte de întâlnirea de sâmb?t? dup? amiaz?.
"- Cea mai grea pe acest p?mânt e singur?tatea ?i bineîn?eles boala, dar singur?tatea e tot o boal?. O boal? sufleteasc?, care te macin? clip? de clip?. Mai vine câte un prieten, vorbe?ti, râzi, apoi el pleac?, î?i vede mai departe de via?a lui, de familia lui. Fiecare trebuie s? aib? pe cineva pe acest p?mânt, un so?, un frate, un copil, dar s? aib? pe cineva c?ruia s?-i pese de el, cu care s? poat? vorbi, s? se simt? iubit. Unii oameni sunt mai sensibili, au nevoie de mai mult? iubire, al?ii sunt mai reci , chiar dac? au iubirea lang? ei li se pare normal ?i nu ?tiu s-o pre?uiasc?. Eu, toat? via?a mea am dat, am dat tot, pân? sufletul meu s-a golit, acum am nevoie s? primesc ?i eu caldur?, afec?iune, iubire chiar, dar, din p?cate, nu prea o primesc. Eu o am doar pe mama, ea mi-a fost mam?, tat? , sor?, frate, copil, ea a fost tot ce trebuia s? am eu din fiecare. Într-o zi o voi pierde, iar atunci nu voi r?mâne decât eu cu mine ?i mi-e foarte fric?. Mi-a? fi dorit mult, dar mult de tot s? pot s? am lâng? mine un om care s? m? iubeasc? necondi?ionat, a?a cum sunt eu, cu defectele mele, cu calit??ile mele, un om cu care s?-mi petrec serile, un om cu care s? m? bucur de tot ce ne înconjoar?, un om care s? ?tie s?-mi ?tearg? lacrima, un om de care s? nu-mi fie fric? c? m? va p?r?si. M-am bucurat nespus de mult atunci când mi-ai scris, de fapt mereu m? uitam s? v?d un mesaj de la tine, dar mi-ai scris greu ?i pu?in. M-am bucurat atunci ?i am plâns, îmi curgeau lacrimile, dar mi-ai spus ceva care m-a dat peste cap. Mi-ai spus c? te-ai întâlnit ?i cu alt? femeie. Atunci mi-am dat seama c?, dac? g?seai acea femeie care s?-?i plac?, acum eu eram doar trecut. Atunci am în?eles c? am contat pu?in pentru tine, pentru c? altfel tu nu c?utai a?a cum eu n-am f?cut-o, eu te-am a?teptat. E bine s? închei o rela?ie ?i apoi s? cau?i. S? spui - s-a terminat, de acum încolo eu m? desprind de tine, te las în amintirea mea, r?mânem prieteni, dar eu vreau altceva. Nu prea ai avut acest curaj, nu în?eleg de ce, poate te-ai gândit c? dac? nu g?se?ti ceea ce cau?i, te po?i întoarce la mine. Eu ce s? fac acum? Cu ce s? m? mul?umesc? Pentru c? te iubesc atât de mult, po?i face ce vrei, po?i s? m? chemi când vrei, mi-ai spus c? nu va fi ca înainte, c? ai nevoie de lini?te. Dar eu, când am nevoie de tine, te pot chema? Nu. Eu doar trebuie s? a?tept. Probabil c? nici nu-?i mai dore?ti în seara asta s? ne vedem, poate ai facut-o doar pentru mine. Mi-e fric?. Eu nu voi avea acea stabilitate, acea statornicie, nu voi avea acel um?r pe care s?-mi a?ez capul ?i s? m? lini?tesc, eu voi fi doar eu cu mine ?i atât, mie nu-mi va sufla nimeni în suflet, s? mi-l înc?lzeasc?."
I-am r?spuns brutal, spontan, agresiv:
- Eu chiar îmi doream s? te întâlnesc, vreau asta de luni de zile, ar fi fost s?rb?toare la mine în cas?, voiam s?-mi petrec dou? zile cu tine, m?car dou? zile, c? via?a toat? nu mai sper, de ce naiba a trebuit s? scrii acest mesaj, nu te-ai schimbat deloc, e?ti la fel de sâcâitoare, chiar am crezut, dup? cele spuse de tine, c? te-ai schimbat, c? nu mai vrei totul, c? ?tii s? te bucuri f?r? s? ai exclusivitate, c? într-adev?r te-ai hot?rât s? ne cunoa?tem, a?a cum suntem, sunt m?cinat de incertitudini, de ?ase ore m? preg?tesc pentru s?rb?toarea întâlnirii cu tine, am preg?tit bun?t??ile de care ?i-am tot vorbit, am f?cut curat cum nu am f?cut de când m-am mutat aici, mai aveam de f?cut un du? ?i eram gata. A trebuit s? scrii tu filozofia distrug?toare, s?-?i exprimi îndoielile, s?-mi demonstrezi c? tu m? iube?ti infinit ?i eu sunt un u?uratic, s? distrugi din fa?a o sear? ce ar fi fost minunat?. M-a cuprins o team? teribil? c? dup? întâlnirea noastr?, voi fi mai singur, mai trist. De fapt sunt sigur c? nici nu ai fi venit, ne juc?m de-a repro?urile pentru lucruri nef?cute.
- Înseamn? c? nu ne mai întâlnim?... c? nu mai sunt invitat? la tine?
- Exact, Maria! Lucrurile au evoluat, nici eu nu mai vreau exclusivitate, nu pot, nu vreau s? relu?m acelea?i vorbe, s? aud acelea?i repro?uri pentru atitudinea mea condamnabil?, s?-mi repe?i la nesfâr?it valorile parametrilor medicali ai st?rii tale de s?n?tate, nu mai am puterea s? reiau lupta cu "iner?ia" ta. Am crezut c? ai schimbat ceva în via?a ta, ca ai evoluat, dar... textul t?u mi-a demonstrat exact contrariul.
- Dar eu nu am vrut s? te sup?r, voiam doar s?-?i spun c? nu este normal...
- Cine zice c? e normal ceva în lumea asta?... Normalitatea este ?i ea personalizat?, fiecare dintre noi avem normalitatea noastr?. Pentru tine normal este s? nu faci nimic, doar s? stai plângându-?i de mil?, ori eu nu pot s? asist la a?a ceva. Nu pot s? mai reiau vechiul mod de comunicare, gratuit repetitiv?.
- Dar eu m-am preg?tit, îmi doream foarte mult aceast? întâlnire.
- ?i eu la fel, dar nu mai pot! Î?i doresc o sear? bun?!
- Î?i scriu pentru ultima dat?, apoi nu te mai deranjez. ?tii ce am f?cut eu azi? Am f?cut un du?, apoi am mers la coafor, mi-am aranjat p?rul, dar nu scurt c? nu îmi place. Apoi mi-am cump?rat o bluz? mai vesel? s? nu te întristez cu doliul meu. Mi-am f?cut manichiura, pedichiura, mi-am preg?tit rujul, dermatograful, rimelul, de fapt când tu m-ai sunat eu eram îmbr?cat? ?i aranjat?. V?rul meu când m-a v?zut mi-a spus: " Da nu ar??i r?u deloc, cred c? tu pui de o întâlnire". Am f?cut papana?i cu brânz? , dulcea?? ?i smântâna, voiam s? te r?sf??. Mi-am luat glicemia, 140, m-am bucurat. Mi-am spus, mi-a fost greu dar de acum va fi bine. Voi avea r?bdare cu el pentru c? simt c? nu îi e bine nici lui. Apoi mi-am amintit c? te-ai întâlnit cu o femeie, (atunci am scris mesajul) aici ai dreptate suntem incompatibili, eu aici nu în?eleg, eu nu puteam s? m? întâlnesc cu nimeni pân? nu ?tiam sigur c? totul s-a terminat. Acum s-a terminat, am în?eles pentru c? mi-ai spus, poate trebuia s-o faci mai demult dac? asta ai sim?it, atunci eu nu î?i f?ceam niciun repro? c? te-ai întâlnit cu cineva. Tu mi-ai spus c? e?ti singur, c? în casa de piatr? nu locuie?te nimeni, dar totu?i o lun? jum?tate te-ai întâlnit cu cineva, de aici am dedus c? nu prea ?ii la mine. Acum nu mai e nicio problem?, e treaba ta ce faci cu via?a ta. ?sta e lucrul cel mai important, iar leg?tura pe care o ai cu ea, te prive?te. Eu ?tiu c? nu sunt perfect?, ?tiu c? gre?esc, ?tiu c? trebuie s? fac multe, dar tu prea crezi c? nu gre?e?ti nimic, ?i-o spun cu bun?tate, vezi unde faci o gre?eal?, c? undeva o faci.
S?-?i mai spun ceva. Acum plou? afar?, daca a? fi venit, probabil a? fi stat într-un fotoliu , tu savurând papana?ii, eu nu, pentru c? nu am voie, nici nu i-am gustat. Apoi nu-mi doream decât ca bra?ele tale s? m? cuprind? ?i s? m? strâng? tare la piept. Nu s? facem dragoste, nu era cazul, pentru mine , ?tiu c? aici nu gândesc bine, dar conteaz? mai pu?in, îmi doream s? fiu la tine în bra?e s? î?i mângâi obrajii, poate s? m? s?ru?i pu?in ?i s? m? lini?tesc lâng? cel pe care eu, în perioada asta, l-am adorat, l-am iubit, l-am a?teptat. Ciupercarule îti spun ADIO ACUM. ADIO CAS? DE PIATR?, ADIO RÂU. P.S. DAC? AI ?TI TU CÂT? IUBIRE Î?I PUTEAM EU OFERI, CÂT DE MULT TE-AM IUBIT, CÂT DE MULT MI-AM DORIT S? FIU CU TINE, CÂT DE MULT AM VRUT S? NE FACEM VIA?A FRUMOAS? AMÂNDOI, CÂT DE MULT MI-AM DORIT S? FIU CIUPERC?REAS?. Aici închei, spunându-?i c? nu mai am deloc a?tept?ri din partea ta, pentru c? azi mi-ai spus ceea ce trebuia s?-mi spui demult, iar eu atunci nu î?i scriam atât de mult s? te tot nec?jesc deoarece nu era cazul. Ascult? acum melodia ploii de afar?, e a?a de placut? ?i de rafinat?. Se aude ca ni?te clinchete suave de clopo?ei.....… ADIO

*

R?spuns neexpediat:
Melodram?, dar la tine ?i melodrama este de bun? calitate, ca la Sarita Montiel, asta pentru c? e?ti o femeie inteligent?. Când ?i-am spus c? sunt singur, eram singur, eu nu mint, ?tiu ce spun, chiar dac? atunci, sau peste câteva zile a? fi avut norocul s? am pe cineva la mine, în casa de beton..., în casa de piatr?, tot singur a? fi fost. Casa de piatr? este un sanctuar, un templu în care poate intra oricine, dar nu oricine are ?ansa s? intre. Tu ai fost primit? cu drag, singura ce i-a trecut pragul, pân? acum, dar ai adus cu tine prea mul?i nepofti?i, invita?ia era nominal?, ?i tu ai venit cu rudele, cu prietenii rudelor, cu prietenii t?i ?i prietenii prietenilor t?i. Plus mor?ii de pe strada ta. Casa de piatr? este un templu special, dar pu?in înc?p?tor. Singur?tatea nu se determin? dup? prezen?a fizic? a cuiva lâng? tine, prezen?a cuiva în inima ta determin? bucuria de a nu fi singur. Ai auzit de singur?tate în doi?