Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Ora poemului

de George Pa?a

Privesc triste?ea copacilor, ?i triste?ea lor este în consonan?? cu umbrele. Ce triste?e, m?? - zice-al lui Biliboc. Ce naiba, ai v?zut tu umbr? care s? nu încerce s?-?i ascund? triste?ea?

?i-apoi vine a?a un duh, ca o lamp? cu origine incert?. Vine sau pleac? - naiba ?tie! - oricum, nu conteaz?. C? pân? ?i certitudinea poart?, uneori, masca incertitudinii, de parc? nimic nu ar fi sigur, de parc? totul ar intra în cea?? ?i nu se mai vede munte cu munte, dar?mite om cu om. Într-o cea?? ca dup? o be?ie solemn?, fie ?i de cuvinte. Cert e c? am controlul asupra acestei be?ii. Mai departe... cine ?tie?!

Între timp, al lui Biliboc plecase în treaba lui, c? aici nu avea nicio treab?: nici cu umbrele, nici cu duhul, nici cu lampa (mai ales c? a lui fileaz? îngrozitor). Îns?, nici n-apuc s?-mi iau o scurt? pauz? pentru medita?ie, c? apare Mar?afone. Porecla îi vine de la faptul c? vorbe?te foarte mult mar?ea, mai ales în zilele de 13. Ptiu, drace! ?sta mai lipsea acum - îmi zic. Bine c? nu suntem în zi de 13. ?la tot vorbe?te ?i vorbe?te. D? drumul la moara cuvintelor ?i tot toac?, toac?, toac?; din când în când, se mai opre?te ?i hodoroge?te. Pas de mai mediteaz? sau închipuie?te ceva, fie ?i o zân? încurcat?-n lân?, fie ?i o ploaie curgând în ?iroaie! În cele din urm?, îi zic: Bine, Mar?a! Vezi c? se termin? ziua, mai ai ?i pe al?ii de colindat! A?a-i, zice. Acu?ica plec. O zi de mar?i frumoas? î?i urez! (Bine c? mi-ai stricat-o tu! - îi zic în gând.)

Se îndep?rteaz? Mar?afone, ?i-n urma lui totul intr? în fream?t, mai ales c? moara hodorogit? nu se opre?te, nu se opre?te... P?s?rile ciripesc nelini?tite, umbrele î?i îndoaie triste?ea sub copaci. Ce mai: un prelung zbucium pentru marele nimic! Plec ?i eu acas?.

Acas?, acas?, ce cuvânt magic!
Un loc a?a de cald, de primitor
te-ntâmpin? chiar din pridvor.
B?taia ceasului. Acoperit?, rumoarea de-afar?.
Un glas din?untru care tot simte a prim?var?.
De prive?ti în?untru, de prive?ti în afar?,
priveli?tea-?i apare-a?a clar?,
lipsit? de cea??, de be?ii inocente,
plin? de sunetul unor clipe fluente.
C?ci totul curge ?i nu-i rost de-ntrebare,
acest mic univers se tope?te-n cel mare.
Substan?? pentru gânduri este-aici ?i-alte cele,
de prive?ti la tavan, de te ui?i în podele.
Ioc plictiseal?, mai deloc sumbre gânduri.
Te-apuci de o carte ?i-i p?trunzi printre rânduri.
Î?i zici c? acolo ?i moartea-i mai dulce.
Pân? ?i lucrurile au plecat s? se culce.
?i-n aceast?-amor?ire a tot ?i a toate,
fo?nesc în?untru doar umbre-mp?cate,
liberate de zbucium ?i de tot ce-i lumesc.
În decorul serafic, toate-n jur se topesc:
?i cartea ce intr? în?untru ca-n pâine,
?i ceasul ce bate pe azi pentru mâine,
?i mobila toat?, ?i aeru-ntreg,
?i poemul acesta pe care-l tot dreg.
Clipa se strânge, materia plânge,
melancolia-mi colind? prin sânge,
substan?? etern? într-un gând prea lumesc,
pritocit?, în tain?, ca un vis îngeresc.

M? strânge o or?. ?i-a? ruga-o s? plece.
(Fie c?-i de poman?, fie c? e de zece.)
Zice c? nu poate s? lase un gol,
c-a? putea, ‘n-acel timp, s? merg pân’ la mall,
s?-mi cump?r ?ig?ri, b?uturi ?i-alte cele,
pentru pl?cere sau m?car drept atele.
Nu m? sprijin în ele - îi zic -, geaba vrei
s?-mi procur adjuvante pentru false scântei.
De fumat, ai dreptate, nu m? las nicidecum,
chiar de ?tiu, bun?oar?, c? totul e scrum.
Nu refuz b?utura, dar în ea nu m? pierd.
Nim?nui nu îi place s? devin? inert,
c?zut în vreun ?an?, sprijinit de vreun gard,
adus pân-acas? de vreun tulbure bard.
Cu haleala, mai merge, s? m?nânci e nevoie,
o ?tie, desigur, pân? ?i domnul Goe,
nu mai zic Biliboc, pân? ?i Mar?afone
a avut zile-ntregi de haleal? (nu tone),
exceptând mar?ea, când numai vorbe?te,
de-ajungi s?-?i spui în gând: Doamne fere?te!

(Uf! ie?it-am din pagini cu aste probleme.
Cum astfel s?-nchei încerc?ri de poeme?
Ce treab? s? aib? haleala cu versul?
Cum astfel s? tulburi întreg universul?
Ei! ?i tu! Vezi prea bine: doar pixu-i de vin?,
fermecat de ritm ?i de rim?,
s-a pierdut în limbaj, un p?cat f?r? seam?,
s? nu facem din asta tragedie sau dram?!
Uite, î?i zic, d?-o-ncolo de rim?!
Nu-nseamn? c? pentru ea n-a? avea mare stim?.)

În vreme ce m? tot lupt cu rima, Mar?afone î?i continu? colindul. Iat?-l acum la al lui Biliboc. Vorbitul s?u în dodii îi cam enerveaz? pe to?i. Ca s? tac?, este îmbiat ba cu o m?slin?, o grisin?, ba cu o cinzeac? dintr-un lichid incert. Dar ?la zice c? e mar?ea, nu m?nânc?, nici nu bea, doar cu vorba se alin?, cât timp înc? e lumin?. Este-n amiaza mare, iar pân? are s? se-nsereze mai e mult. De-aceea, Biliboc ?l b?trân pune mâna pe-un par ?i a?a-l gone?te.

(M?-ntorc la luptele mele cu finalul ?stui poem. Cum s?-l închei, fra?ilor? Nu merge s? scriu, pur ?i simplu, Sfâr?it sau Fine sau The end, c? lumea are preten?ii, fie c? nu totdeauna sunt justificate. Mai bine s? scriu despre justificarea justific?rii.
A? continua de citit cartea început?, l?sând finalul acestui poem pentru altcândva, dar între dodiile lui Mar?afone ?i dodiile poetului sau ale mele exist? diferen?e doar de limbaj. A?a c? trebuie s?-l dau gata - pe poem, nu pe cititor!).

Revin la momentul când ora începuse s? m? strâng? ?i-o rugasem s? plece. A? încheia în doi timpi ?i trei mi?c?ri, dar îi mai dau un r?gaz, poate se simte ?i pleac? nerugat?. Cred c? mai are doar un minut ?i-o s? înceteze de la sine. Încep s? num?r în gând pân? la 60, dar pe la 33 m? ia somnul. ?i-a?a se sfâr?e?te ?i poemul. Num?r?toarea continu? în vis.

George Pa?a (Pasa) | Scriitori Români

motto: „Libertatea omului e partea divin? din el.” (Petre ?u?ea)

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro