Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.
Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap
Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.
Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.
Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.
de ovidiu cristian dinica
Se sim?ea în mijlocul fetelor ca într-un ciclon. Îl asaltau cuvintele lor frivole, gândite parc? s?-l provoace emo?ional. Dup? lunga c?l?torie f?cut? împreun? cu ele din provincia Olteniei pân? pe litoral, recuno?tea efectul oboselii. Cu toate astea, nu putea l?sa stindardul jos, fiind singurul b?rbat din grup.
Împreun? câ?tigaser? o competi?ie de vânz?ri, care le d?dea dreptul la un sejur la mare. Cu to?ii proveneau dintr-o zon? colinar?, înconjurat? de mun?i, astfel c? marea era o tenta?ie mult a?teptat?. Cazarea la hotel s-a f?cut în camere distincte, dar pe numele fetelor, el uitându-?i actele acas?.
Acum, pe sear?, se relaxau cu to?ii la un pahar de bun? dispozi?ie. Fetele îl chemaser? în camera lor, el acceptându-le invita?ia ?i dorind s? le impresioneze cu un num?r de pantomim?. Aplauzele ?i zâmbetele declan?ate l-au recompensat din plin, îns? discu?iilor în r?sp?r ?i aprecierilor tenden?ioase sim?ea c? nu le face fa??.
Avea nevoie de aer curat. Diferitele parfumuri ale celor prezente îi creau disconfort. Fiind emo?ionat, socotea c? e momentul s? se retrag? din decor. R?coarea serii îi atinse obrazul, sim?ind o eliberare.
Din dep?rtare se auzi brusc un ?ip?t. Se uit? într-acolo ?i, neatent, se aplec? peste balustrad?. Picioarele îi alunecar? ?i se pr?bu?i în afara verandei. Pe verand? cre?tea ieder?. Se lupt? s? se aga?e de planta care se rev?rsa peste balustrad?. Îns? lujerii plantei cedar? ?i se pr?bu?i. Se îndrepta spre etajele inferioare într-o alunecare ferm?.
În apropierea blocului se întindeau crengile unui brad pe care el nu-l v?zuse. Ca un acrobat nimeri în ramurile pomilor ca într-o plas? întins?, care-l azvârli prin geamurile de la parter. Ferestrele se sparser? cu zgomot ?i se trezi în mijlocul unei camere întunecate.
În întuneric clipele trec rapid. Aflându-se în fa?a unei u?i închise, nu putea aprecia timpul. Pe sub u??, lumina se strecura ca printr-o fant? îngust?. Dimensiunile ei erau abia perceptibile.
Se ridic? ?i pip?i cu mâna de-a lungul pere?ilor. U?a era închis? f?r? nicio speran?? de a deschide. De afar? se auzeau motoare de ma?ini care treceau în vitez?. La lumina farurilor deslu?i conturul mobilei din interior. În camer? se aflau stative compacte, pozi?ionate în centru, dar ?i ambalaje de diferite m?rimi.
La urm?torul pas sim?i cum îi pleac? podeaua de sub picioare. Un râs n?valnic se auzi curând. Apoi lumini?e, ca ni?te leduri, clipeau în jurul s?u. Lumina ledurilor era pulsativ?, ca ?i cum al?turi de el s-ar fi aflat o inim?. Era derutat, dar mai ales speriat.
Podeaua se deplas? cu el, pân? când ajunse în dreptul unui obstacol de care se lovi ?i c?zu. B?nui c? în camer? se afla un telefon de la care se auzea acel sunet ca un râs. Dar nu-l putea identifica.
Î?i num?ra b?t?ile inimii, când podeaua începu iar s? se mi?te, dar în sens opus. De ar fi fost m?car o surs? cât de firav? de lumin?, dar disp?ruse ?i fanta luminoas? de la u??. Încerc? s? strige, dar avea vocea sugrumat? de spaim? ?i nu reu?i s? scoat? decât un hârâit.
De data aceasta mi?carea se termin? cu o lovitur? în urma c?reia c?zu. Se adun? într-un col? unde se sim?ea în siguran??.
Ledurile se stinseser?, nu era niciun zgomot. Dorea s? stea în starea de veghe, dar oboseala îl învinse ?i adormi. Ochii s?i neobi?nui?i cu întunericul, erau închi?i. Pleoapele îi atârnau greu. Se visa c? era într-un foi?or de unde supraveghea tot ce se întâmpl? în jurul s?u.
Lovitura încasat? îi provoc? un ?oc asem?n?tor deschiderii pe frunte unui al treilea ochi, auzul devenindu-i mai sensibil. Astfel c? acum putea auzi ?i deplasarea roz?toarelor în camer?, chiar chi??itul lor. ?i totul dintr-o dat? deveni mai interesant.
Mobila din camer?, cu siguran??, era din lemn pentru c? auzea fo?nete m?runte, de parc? aceasta ar fi respirat. Sunetele interceptate din interiorul mobilei se repetau periodic, dând impresia c? aceasta s-ar fi exfoliat în fâ?ii.
Între vis ?i realitate era o linie sub?ire, astfel încât sub influen?a oboselii, dar ?i a loviturii anterioare, cu greu se puteau preciza mai ales în negur? limitele.
Mobila se desf?cu, ca ?i cum ar fi fost alc?tuit? din cuburi de diferite m?rimi, care se deplasau. Se sim?i luat în bra?e de u?ile cuburilor, de parc? ar fi fost o p?pu??. Leg?nat ?i azvârlit.
Loviturile repetate împiedicau orice posibilitate de a face vreo demarca?ie între vis ?i realitate. Nu se putea ridica nici în picioare. Îi reveneau imagini amestecate, peste ceea ce se întâmpla în jurul s?u.
Dintr-o dat?, întreaga stiv? a mobilierului se r?sturn?, moment în care bra?ele sale strânse în jurul corpului îl protejau. Se arunc? în fa??, f?r? s? clipeasc?, ?i nimeri pe o suprafa?? moale, pe care se pr?bu?i.
Mole?eala îl cuprindea treptat ?i, sim?ind c? nu-i mai este fric?, adormi. Un somn scurt îl încerca. Cu ochiul deschis din frunte începu s? vad? cum ochiul închis în interior se deschidea în afar?.
Cuvinte pe care nu le mai folosise în mod curent erau sintagme mai elaborate, suficiente pentru a umple vidul creat de spaim?. O be?ie multicolor? de idei îl înconjura.
Era el, ?i totu?i, lui însu?i, î?i p?rea str?in, ca ?i cum timpul, dilatându-se în interior, ar fi dat na?tere unui alt eu, viguros, în?l?at la starea de sublim. Stare care-l invada treptat, pân? la scufundarea în neant.
Un alt timp se z?rea nedefinit, dar f?r? ca el s? mai poat? întrez?ri marginile celui c?ruia îi c?zuse prizonier.
motto: fi bun pina la moarte
Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.
Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro