proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Ca de obicei, Cristian nu m-a c?utat vreme îndelungat?, nu-l sunam nici eu, fiind ocupat ?i mai ales pentru c? între noi nu func?iona o rela?ie de tipul "hai la o cafea, ne vedem mâine la ?ase la o bere, ceva de genul..." noi, când se întruneau condi?iile, se acumulau suficiente elemente care favorizau întâlnirea, ne c?utam ?i programam o duminic? întreag? de petrecut împreun?. Venea, întotdeauna venea el la mine, pe la zece, gustam câte ceva, beam ceva t?rie, povesteam, erau ore minunate, povestea minunat, avea un adev?rat har, era ?i un actor deosebit, timpul trecea pe nesim?ite, preg?team prânzul, m? ajuta ?i el, care era un buc?tar mai experimentat decât mine, mâncam pe îndelete bun?t??ile preparate cu grij?, înso?ite de vinuri cât mai potrivite, desf?tarea noastr? mergând pân? seara, pove?tile ar mai fi putut continua, dar amândoi munceam ?i lunea trebuia s? fim cura?i. Nu dep??eam limita niciodat?, eram întotdeauna cu m?sur?.
L-am sunat eu ?i l-am invitat s?-i prezint continuarea pove?tii, de fapt pove?tile tuturor personajelor, tip?risem la imprimant? peste optzeci de pagini, inten?ionat voiam s? citeasca ?i pove?tile Mariei ?i Doriei, aveam nevoie de o opinie, i-am spus c? am nevoie de ajutorul lui, i-am dus într-o sear? acas? manuscrisul, rugându-l s?-mi dea un semn când îl va termina de citit. Nu au trecut decât trei zile ?i mi-a cerut o întâlnire de duminic?, am stabilit s? ne vedem în prima duminic?, pe la zece, la mine acas?.
Primul lucru ce l-a spus când a intrat în cas?, a fost un ?ir de întreb?ri: - Maria traie?te? Este real?? Ai cunoscut-o?
- E?ti nemaipomenit, Cristiane, scoate-?i haina ?i hai s? bem ceva. Bine ai venit!
- Iart?-m?, dar Maria este incredibil?, bine te-am g?sit! Credeam c? am cunoscut sau întâlnit toat? suferin?a lumii, dar nu cuno?team nimic, mi-am dat seama acum c? nu ?tiam nimic despre suferin??, obsesie, destin, moarte, toate nenorocirile lumii s-au adunat în destinul acestei femei, nu mi-am revenit înc?, asear? târziu am terminat de recitit a doua oar? povestea Mariei, nu-mi pot lua gândul de la aceast? femeie. Ai inventat-o tu sau este real?, traieste? Tare a? vrea s? o cunosc, dac? nu-i o pl?smuire de-a ta, mi-a? dori s? o pot ajuta!
- O vei cunoa?te, hai s? st?m la mas?, mi-ai dat o idee minunat?, o vei cunoa?te, o vom cunoa?te, sper, poate tu vei avea mai mult noroc, eu nu am reu?it s?-i v?d ochii. Întrebarea ta mi-a declan?at ?i mie întreb?ri ?i dorin?e uitate de ceva vreme, acum m? întreb dac? este real?, dac? nu am povestit cu altcineva, cu alt? Maria decât cea pe care o ?tiu eu, pan? acum nu mi-am pus aceast? problem?.
- Deci nu este real?, sau nu ai cunoscut-o?
- Cristiane, Maria este o fiin?? real?, pe care o cunosc doar virtual, am comunicat mii de ore cu ea, sute de ore la telefon, are o voce care seam?n? cu a unui copil de doisprezece ani, având limpezimea de cristal pe care doar feti?ele curate o au, gânde?te extraordinar de profund, scrie dumnezeie?te...
- Am v?zut, nu m? puteam opri din citit.
- Este foarte suferind?, suferin?a ei umple paginile, obsesia bolii îi macin? fiecare clip?, sensibilitatea ei înn?scut? s-a exacerbat datorit? suferin?elor pe care le-ai putut afla din text, este o femeie deosebit?, dar, în acela?i timp, excep?ional de obositoare, nu ?tiu cine ar fi putut rezista mai mult decât mine în situa?ia ingrat? s? iubeasc? o himer?. Multe luni mi-am petrecut cu gândul la bucuria întâlnirii cu fiin?a aceasta minunat?, dar, într-o zi s-a întâmplat iluminarea mea, când am în?eles c? nu o voi vedea niciodat?. Chiar dac? este real?, Maria nu îmi este destinat?, ceva o opre?te s? mi se arate. De aceea ?i-am spus c? mi-ai dat o idee, o s?-i scriu, propunându-i o întâlnire în trei, o convergen?? a trei paralele, a trei vie?i paralele, o zi a noastr? în care s? ne cunoa?tem, trei oameni vii ?i adev?ra?i s? opreasc? timpul în loc pentru câteva ore.
- Ca argument trimite-i s? citeasc? povestea mea, dar de ce nu o iei în seam? ?i pe Doria, sau nici ea nu este real?, invit-o ?i pe Doria la întâlnirea noastr?, f?-o ca la carte, ca la cartea ta, de fapt, a încheiat el, zâmbind.
- E?ti nebun! Cum s? le invit pe amândou?? Imagineaz?-?i ce s-ar putea întâmpla. Risc s? nu vin? niciuna. ?i-apoi Doria e ?i departe, la sute de kilometri.
- Poate ai dreptate, nu au loc amândou? pe aceea?i scen?, sigur e a?a cum spui, ?tii tu mai bine. De fapt Maria este cea care mi-a declan?at dorin?a de a o cunoa?te ?i de a o ajuta, scrie-i, a?a cum ai spus ?i stabile?te o întâlnire în trei. Poate-?i vei g?si ?i tu jum?tatea, Maria ta cea a?teptat?, Maria cea de toate zilele, dar ?i de s?rb?toare. Cred c? nu ai insistat destul, ?i ai ?i renun?at atunci când voia s? vin? la tine.
- Te în?eli prietene, ?terge-?i gândul c? atunci ar fi venit, textul acela anterior întâlnirii nu a fost decât preambulul renun??rii, nu ?tiu din ce motiv, dar nu ar fi venit, cel pu?in atunci, poate ?i din cauza mea, a?a cum spunea ea. Dac? a fost a?a, sper ca acum s?-i fi trecut sup?rarea datorat? prezen?ei Anei în via?a mea, Ana a plecat, ?i s? accepte întâlnirea cu noi, fericirea mea nu s-ar putea descrie, poate doar Doria ar g?si acele cuvinte potrivite în cazul în care s-ar împlini acest lucru.
- Ce vrei s? spui, Doria s?-?i exprime fericirea ta, f?r? ea?
- Nu, evident c? nu, voiam s? spun c? Doria scrie atât de frumos despre bucurii, despre întâmpl?rile frumoase, ceea ce Maria nu ?tie s? fac?, de exemplu, ea scriind excep?ional despre triste?e, nici eu nu ?tiu s? scriu mai frumos decât ea, sunt mult mai sec, mai zgârcit în metafore, când vorbesc despre fericire. De aceea am preluat textele voastre a?a cum mi le-a?i încredin?at, eu doar am moderat, am f?cut conexiunile, cel pu?in la Maria ?i la Doria, ele sunt dou? scriitoare complementare, împreun? pot întregi un portret uman, tu ?i Ana nu mi-a?i trimis mare lucru, de fapt Ana nu mi-a scris nimic, cu ea am tr?it pur ?i simplu, ?i a fost minunat, a? fi putut merge cu ea la nesfâr?it, dar a preferat s? fug?, în loc s? "negociem", stupid acest cuvânt în iubire, dar nu am g?sit altul. A? fi vrut s? povestim, s? o în?eleg, s? o cunosc mai bine, s? o cunosc, de fapt, Ana îmi scap? ?i acum, nu o pot defini, de?i este singura cu care m? întâlnesc din când în când, atunci când vrea ea, nu o refuz niciodat?, nu pot s? o refuz, ?i întotdeauna o îmbr??i?ez pân? la sufocare, doar c? ea î?i ?ine mereu mâinile jos, eventual le ridic? pentru a m? îndeparta, asta e, îmi propun dup? fiecare întâlnire, s? fiu mai rece la urm?toarea, dar renun? automat când o v?d, ?i este minunat acest lucru, nici nu vreau s? m? controlez, s? fiu mai dur, nu mai am timp s? par altceva decât sunt, ?tii doar acest lucru, vreau s? tr?iesc, s? experimentez via?a cu toate ale ei, atâta vreme cât mai am mintea ?i inima întregi ?i vii. Se spune c? iubirea nu este ceva ce prime?ti, este ceva ce d?ruie?ti, trebuie s? o d?ruie?ti f?r? s? a?tep?i ceva în schimb. Hai s?-?i ar?t ce mi-a trimis o prieten? care a fost prima cititoare a "Vie?ilor paralele", înaintea ta, o femeie care serve?te literatur? pe pâine, cite?te cel pu?in o carte pe s?pt?mân?. I-am trimis textul rugând-o s?-mi comunice o opinie, o prim? opinie. Ascult?, i-am spus, începând lectura textului, fi?ierul fiind deschis, cu textul meu. Mai fac o precizare, dup? ce i-am trimis proza, trei zile mai târziu, am sunat-o s? v?d de ce nu m-a contactat, ?tiind cum cite?te ea, ?i avea s?-mi spun?:
- Dragul meu, am citit mai mult de jum?tate în prima sear?, dar mi-a fost imposibil s? merg mai departe, prea mult negru, prea mult? suferin?a duce Maria ta. Te sf?tuiesc s? amesteci episoadele, alternan?a diferitelor registre f?când lectura mai u?or de dus.
A?a am ?i f?cut, exact cum m-a sf?tuit ea, ?i ?ie ?i-am dat varianta modificat?, dar ascult?: