proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

"-Am terminat.
………… ?
În?elegi? Sunt bulversat?. Aceast? ultim? parte, pe care tocmai am terminat-o, este ceva p?mântean, totu?i, ceva ce eu pot digera, pot în?elege. Cred totu?i c? eu sunt un om prea normal, f?r? tr?iri suflete?ti profunde, f?r? singur?t??i boln?vicioase, f?r? c?ut?ri imposibile, cu probleme p?mântene, gen financiare, partener de via?? bolnav, copii pleca?i în lume, boli de b?trâne?e tratabile, prieteni care tri?eaz?, probleme profesionale care genereaz? stres în cantitate suportabil?, zile în care plou? de?i ar trebui s? fie soare ?i invers, ma?ina care se stric? exact când trebuie s? plec la ?edin?? ?i cred c? mai g?sesc dac? mai vreau.
Sufletul meu este fisurat ?i lipit cu band? adeziv?, sunt zile în care nici nu-mi amintesc de el, uneori îl uit pe noptier?, m? trezesc târziu c? nu l-am luat cu mine, sunt zile când chiar m? bucur c? nu-l am la mine pentru c? m-ar durea atât de tare încât nici SMURD-ul nu mi-ar fi de folos. Poezii ca cele pe care le-am g?sit aici m? fac s?-mi caut sufletul, s?-l iau în c?u?ul palmelor, s?-l scutur de praf ?i s?-l apropii de obraz pentru a-l pune în contact cu c?ldura lacrimilor ?i bucuria emo?iilor.
Nu sunt eu cel mai bun ajutor în munca ta de scriitor. ?i tu esti pesimist, încrâncenat, cu o cantitate prea mare de ur?, cu o doz? substan?ial? de dezam?gire, cu probleme personale nerezolvate, cu experien?e triste în via?a sentimental?. Prea mult NEGRU. Cred c? ai nevoie de ni?te lavabil? alb? ca s? mai deschizi culorile. Dac? vrei î?i stau la dispozi?ie. Prietenii pot fi ?i buni ?i optimi?ti ?i disponibili ?i bine inten?iona?i ?i f?r? s? cear? nimic în schimb.
Tu ?i personajele tale ?ti?i cumva s? oferi?i f?r? s? cere?i? To?i vre?i ceva la schimb. Ce dragoste este asta? Ce înseamn? s? iube?ti ?i s? ceri ceva pentru a iubi?
Ca ?i prietenia, dragostea înseamn? “OFERT?”. Po?i s? m? contrazici cât vrei, eu a?a gândesc ACUM. Cât timp a durat conversa?ia virtual? cu Doria , v-a?i v?ic?rit amândoi de distan??. Distan?a se ?terge în timp dac? simte c? nu v? poate împiedica s? fi?i împreun?. Cred c? te urm?re?te un blestem ?i femeia potrivit? ?ie, te ocole?te(înc?).
Maria va reveni? Ce se întâmpl? cu ea? Vorbim când vrei."
A a?teptat un pic în lini?te, ?i-a aprins o ?igar?, spunând calm, potolit, f?r? exaltarea anterioar?.
- Cât de mul?i suntem cu sufletele fisurate, cum spune prietena ta, ?i peticite în grab? f?r? nicio ?ans? s? ?in?. Pân? la discu?ia de anul trecut cu tine aveam convingerea c? poveste ca a mea nu mai are nimeni, apoi mi-ai spus povestea ta ?i deja am f?cut un pas înapoi, iar zilele trecute, citindu-i gândurile Mariei, m-am retras în totalitate în mine, hot?rât s? nu mai povestesc nim?nui, nimic din via?a mea, înainte de a-i asculta povestea lui. Acum mai primesc o lec?ie scurt? de la aceast? femeie, oricum sunt mult mai împ?cat cu mine însumi, ?i pe Maria chiar a? vrea s? o cunosc.
- Înc? nu ai auzit totul, stai s? vezi, ascult?, i-am spus, deschizând un alt fi?ier. La câteva zile mi-a trimis înc? ceva:
"Dragul meu prieten,
M? simt deosebit de încântat? ?tiind c? p?rerea mea conteaz? atât de mult pentru tine. Am un singur regret ?i acesta este c? nu pot s?-?i aloc timp pentru discu?ii mai “ample”, discu?ii care te-ar ajuta s? gase?ti solu?iile cele mai bune pentru materialele tale. B?nuiesc c? este greu s? fii singur cu tine, cu gândurile, cu emo?iile, cu sentimentele ?i tr?irile tale. Singur e bine uneori, dar sunt momente când singur?tatea doare îngrozitor ?i mai mult de atât în unele momente poate fi teribil de “zgomotoas?”, poate s? urle ?i s? te aduc? în pragul nebuniei.
Când citesc scrierile tale, îmi vine ?i mie s? scriu, dar gândindu-m? cât de talentat e?ti tu revin la citit ?i m? rezum la atât. Din p?cate sau din fericire am ni?te experien?e de via?? care poate ar merita povestite, numai c? s?r?cia vocabularului meu ?i lipsa talentului “ scriitoricesc” nu-mi dau posibilitatea s? le pun la dispozi?ia unor cititori.
Legat de tine, vreau s? cred ca într-o zi va r?s?ri soarele ?i pe strada ta ?i vei redeveni m?car în parte optimist, cu doza ta de veselie ?i cu râsul t?u s?n?tos, de om care ?tie s? râd? frumos de el ?i de al?ii, de bancuri ?i glume, de situa?ii ?i întâmpl?ri comice. Indiferent cât de grea este în acest moment via?a ta, indiferent câte încerc?ri ai de dus , râsul ar putea s? te ajute s? treci mai u?or peste. Poate c? îmi vei spune "s? plimb ursul", c? astea sunt aiureli de-ale mele. E problema ta dac? gânde?ti a?a, eu nu m? sup?r pe tine, pentru c? prietenul adev?rat este lang? tine ?i r?mâne lâng? tine chiar dac? îl trimi?i la plimbare, îl sco?i pe u?? ?i intr? pe geam. A?a m-am gândit s? fac ?i eu cu tine pân? când vei trece peste perioada asta neagr? ?i vei reu?i s? zâmbe?ti , pentru c? vei g?si un motiv cât de mic în mintea ta care s? te fac? s? ui?i negrul.
Ai o mie de motive s? te sim?i privilegiat ?i norocos. Nu te l?sa influen?at de personajele tale ?i de cei care le-au inspirat. Tu E?TI altfel. În primul rând e?ti un b?rbat deosebit, inteligent, s?n?tos, care poate s? clocoteasc? de via??, dac? vrea (vrei? – întreab?-te). E?ti un b?rbat care are toate calit??ile ?i nu conteaz? c? în acest moment TU CREZI c? nimeni nu le vede. Cine trebuie s? le vad? ?i s? le aprecieze, s? fii convins c? le vede ?i le apreciaz?. Dar TU trebuie s? fii con?tient de valoarea ta. Zambesti? E bine. Asta am ?i vrut, deocamdat?. Nu-?i spun c? e?ti frumos, pentru c? din punctul meu de vedere nu e?ti, dar nu conteaz? prea mult p?rerea mea în acest domeniu. Î?i spun îns? c? e?ti un b?rbat “bine” pentru vârsta ta. Nu î?i fac avansuri, nu uita c? sunt mai b?trân? decât tine ?i tocmai faptul c? am “experien??” în plus îmi d? dreptul s? te analizez a?a. ?i apoi consider c?-?i sunt prieten? ?i mi-am luat deja acest drept. Apoi, ai talentul de a radiografia sufletele, lucru pe care atât de pu?ini oameni pot s?-l fac?. ?i mai mult, cei care pot s?-l fac? sunt cu siguran?? ALE?II sor?ii. E?ti un om care se descurc? singur în orice situa?ie, nu mori de foame, ?tii s? ai grij? de tine. Vezi frumuse?ea în fiecare clip? ?i ar trebui s? zâmbe?ti fiec?rei flori (chiar de soc) , fiec?rei frunze, fiec?rui nor, fiec?rei p?s?ri, fiec?rui om întâlnit pe strad?, fiec?rui gând care-?i vine în minte pentru cartea ta, fiec?rei emo?ii pe care o sim?i când auzi o melodie, fiec?rei dureri pe care o con?tientizezi (pentru c? înseamn? c? e?ti viu!!!!!!), Mai vrei? Mai am.
M? opresc pentru c? vreau s? ?tiu dac? ai zâmbit m?car o dat? citind ce am scris."
- Scrie bine prietena ta ?i sunt sigur c? te place. Spune-mi te rog, sincer, eu cum scriu?
- Slab, scrii slab, dar poveste?ti excep?ional! ?i mai e un lucru la tine ce-mi place la nebunie, via?a ta din cap în coad? este un film de cea mai bun? calitate, are de toate în el, amestecate, tr?ite cu pasiune, fericire, tr?dare, tragedie, regrete, t?ceri ce trec peste decenii f?r? a se cere ?i a se oferi vreo explica?ie, sui?uri ?i coborâ?uri la fel de periculoase, ging??ie ?i dezgust, romantism desuet ?i realism crud, bucurii ?i suferin?e, toate acestea înpletindu-se în jurul firului central, povestea neîncheiat? a doi oameni, Cristian ?i Veronica, poveste al c?rei sfâr?it a? vrea s?-l ?tiu, de fapt a? vrea mai mult s?-l pot crea eu însumi, dup? sufletul meu înc?rcat cu toate cele adunate în timp, obosit poate de prea multe a?tept?ri ?i c?utari neîmplinite. Tare a? vrea s? fie ca în mintea mea, dar asta ar costa o alt? fericire, ?i ?tiu c? nu se poate, la fel cum nu mai pot nici eu s? întorc timpul, ?i atunci cel mai bine ar fi s? ?tergem tot trecutul cu buretele ?i s-o lu?m de la cap?t, dar uneori lacrimile ce-au udat buretele timpului s-au uscat, ?i via?a cea veche nu se las? ?tears?, nu pleac? atât de u?or cum ar fi de dorit, poate chiar noi nu o l?s?m, savurându-ne r?nile cu o voluptate a suferin?ei.
- Mul?umesc pentru sinceritate, întotdeauna am apreciat asta la tine. Ai dreptate, Maria este cea care merit? în acest moment toata aten?ia, doar ea trebuie scoas? din cuibul ei de pas?re singuratic? ?i invitat? la o întâlnire în trei, mai ales c? aceste trei vie?i au pornit întreaga poveste.
Cred ca acest adev?r, spus f?r? echivoc, al precarit??ii scriiturii lui, l-a intristat, spun asta gândindu-m? la faptul c? nu a mai întârziat mult timp, a plecat, dar eram convins c?-?i va reveni, mai ales c? voiam s? ini?iez acea întâlnire în trei, eu, el ?i Maria.
Între timp, schimbul de mesaje cu prietena mea a continuat, ?tiam de câ?iva ani c? poate s? scrie foarte bine, eram convins c? are har, dar nu avea curaj. Am reu?it în acele zile s? o fac s?-?i desc?tu?eze cuf?rul cu sim?irile cele mai alese, spuse în cele mai frumoase cuvinte.