proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

?i-am citit scrisoarea, ?i, în primul rând, vreau s?-?i spulber varianta cu trimisul la plimbare, î?i mul?umesc sincer pentru vorbele tale la fel de sincere, prietenia ta m? onoreaz?, dar mai mult de atât, m? bucur?, m? face, alaturi de alte câteva prietenii de care m? bucur, mai pu?in singur, ?i, a?a cum ai spus, nu e pu?in lucru s? ai un mic tratament pentru aceast? boal? cumplit? ce m? încearc? tot mai tare de ceva vreme. Scrisul este în acest moment, pentru mine, singura bucurie pe care mi-o pot oferi zilnic, sau aproape zilnic, uneori nereu?ind s? scriu nimic (ieri de ex. am scris dou? pagini, azi mai pu?in de jum?te de pagin?, dup? ce toat? s?pt?mâna nu am scris mai mult de o pagin?). Vreau s? spun c? leacul acesta nu-l pot controla cu totul, dar îmi produce, f?r? îndoial?, mult? bucurie.
Scrisoarea ta este foarte frumoas?, a?a ies lucrurile când le faci cu sinceritate ?i afec?iune. Ar trebui s? începi s? scrii, poate e greu începutul, dar merit? tot efortul, dac? sim?i nevoia s?-?i poveste?ti întampl?rile personale colii de hârtie, m? rog, tastelor compului. Î?i mul?umesc înc? o dat? pentru aprecierile exagerate ce mi le-ai comunicat, din p?cate doar uneori cred ?i eu despre mine c? ar fi ceva de capul meu, în cea mai mare parte a timpului îns?, am serioase îndoieli, aproape convingeri, asta nu m? face, din fericire, s? renun? la scris, doar c?, uneori m? face mai lene?.
Aprecierile tale sunt impulsuri clare pentru mers mai departe, sunt foarte importante ?i pre?ioase pentru mine. În asemenea momente m? gândesc c?, la fel ca tine, multe persoane ar îndr?gi scrierile mele, dac? le-a? putea tip?ri ?i împr??tia în lume, ?i asta îmi d? curaj ?i încredere, cel pu?in o vreme.
Î?i mul?umesc înc? o dat? ?i te asigur de toat? pre?uirea ?i gândurile mele bune.
 
Cu mult drag."
Într-o diminea?? m-a sunat ?i am schimbat câteva vorbe, de fapt m-a invitat la o întâlnire a doua zi, întâlnire de afaceri, din câte am în?eles voia s?-mi propun? o colaborare cu firma la care lucra ea. M-am preg?tit con?tiincios, eram în a?teptare, dar m-a sunat spunându-mi c? se contramandeaz? întâlnirea, urmând a stabili ulterior când va fi. În seara acelei zile mi-a scris ?i un mesaj.
"Salut.
Îmi pare r?u c? nu am putut s? ne întâlnim.
Speram s? pot pleca mai repede de la lucru ?i s? m? ocup de so?ul meu. Seara stau cu el pentru programul lui, adic? g?tesc ceva repede ?i special pentru el, mânc?m împreun?, î?i ia tratamentul ?i de obicei se culc?. Datorit? suferin?ei lui are un program mai special.
Pentru c? nu mi-am terminat treaba suficient de repede, nu am putut s? plec ?i nu mai aveam timp s? fac ce trebuia pentru el.
Asa c? te-am sacrificat pe tine. Îmi pare r?u.
Sper c? m? în?elegi. El este omul pentru care ( sun? declarativ), dar chiar a? face orice. Este omul lâng? care am tr?it atât de mul?i ani, cu care am împ?r?it bucurii ?i necazuri, am f?cut copii ?i am plantat pomi, am muncit împreun? ?i ne-am certat de mii de ori, am plâns din cauza lui ?i apoi am râs împreun?, uitând de ce am plâns. În gândul meu l-am p?r?sit de zeci de ori, l-am abandonat ?i am fugit în lume (tot în gând), l-am op?rit cu ap? clocotit? (asta era pedeapsa suprem? a mamei mele, când o enerva tat?l meu, dar ca ?i mine numai din vorbe, pentru c? altfel ?i mama îl iubea ?i-l respecta enorm, de exemplu, absolut întotdeauna când vorbea despre el, îi spunea "domnul ......." cu o intona?ie care te ducea cu gândul c?tre venera?ie), l-am otr?vit cu otrav? de ?oareci ?i apoi l-am s?rutat când dormea, asta tot de la mama care-mi spunea c? b?rbatul trebuie s? te iubeasc? un pic mai mult decât îl iube?ti tu, iar dac? nu se poate asta, cel pu?in s? nu ?tie cât îl iube?ti.
Acum, dup? ce mi-am f?cut treaba, pot s? scriu ?i s? stau de vorb? cu tine, dar probabil c? tu scrii. M-a? bucura s? ?tiu c? scrii ?i c? e?ti fericit ocupându-te de ceea ce-?i place.
Conteaz? atât de mult s? faci ce-?i place ?i s? te sim?i mul?umit.
M? gândesc mult la tine ?i a? vrea s? ?tiu c? î?i sunt de ajutor. Mi-e greu ?i mie pentru c? am pu?ini prieteni cu care s? pot vorbi ?i s? fiu sigur? c? ceea ce spun nu pleac? mai departe sub form? de bârf? u?oar? ?i interpretat?. Mai mult, în via?a mea, prietenii mei de n?dejde au fost de cele mai multe ori b?rba?i, b?rba?i de o calitate cu totul special?, barba?i pe care i-am iubit pentru încrederea pe care mi-au acordat-o, pentru mâna pe care mi-au întins-o, pentru sufletul pe care l-au pus în c?u?ul palmei mele s? am grij? de el, pentru inima pe care au deschis-o s? am eu unde s? m? ascund, pentru buzele cu care mi-au cules lacrimile de pe obraji, pentru um?rul puternic pe care mi l-au pus la dispozi?ie ca s?-mi sprijin fruntea înnegurat? de griji, pentru zâmbetul pe care l-au adus pe chipul meu când îmi aduceau o juc?rie ca s? m? simt copil ocrotit ?i pentru multe alte lucruri.
Vreau s? fii prietenul meu ?i m? bucur c? am aceast? "vrere" pentru c? am ?ansa unei prietenii speciale.
O sear? pl?cut? ?i plin? de idei ?i spor."
A semnat cu un alint foarte frumos, care a devenit ?i primul subiect în r?spunsul meu.
"S?rut mâna!
Î?i mul?umesc pentru ultimul text, încheiat cu acest alint pe care, cred, nu ?tiu de ce, c? nu l-ai spus oricui.
S?-?i povestesc ce mi s-a întâmplat în ultimele dou? zile. Explica?ia ta pentru amânarea întâlnirii noastre am citit-o abia diminea??, m-a r?scolit tare de tot, ?i-?i voi explica în ce fel, dup? ce-?i voi spune c? ieri am fost la concertul de care ?i-am povestit zilele trecute, concert incredibil, r?scolitor pentru mine, mesajul lui suprapunându-se peste sentimentul meu de vinov??ie, instalat deja de ceva vreme, consolidat de mesajul t?u, aparent declarativ, impresionant în fond, devastator pentru mine. Cu alte cuvinte eram deja trist, mesajul t?u citit diminea?a m-a învinov??it la maxim, a trecut ziua, ?i seara la concert mi-am mai luat o por?ie de triste?e care m-a dus la disperare, aproape.
?tii ce ai reu?it tu, cu mesajul t?u excep?ional, ?i scris superb? Ai reu?it s?-mi consolidezi sentimentele de vinov??ie, ai creat un personaj teoretic, reper important, care cu via?a lui, cu devotamentul lui, (nu am spus sacrificiu, pentru c? devotamentul exclude sacrificiul, generând împlinire, bucurie) m? face mai mult decât pân? acum s? m? simt vinovat pentru destr?marea casniciei, ?i fa?? de fiica mea. De aici rezult? ?i t?cerea mea, a?a fac eu mereu, când sunt trist m? retrag în mine însumi f?r? nicio alt? dorin??. Probabil tu e?ti fericit? în felul t?u, dar eu a? fi murit dac? nu schimbam ceva în via?a mea, în cursul ei spre uitare total?, spre via?a de plant? b?trân? ?i f?r? rost. Nici acum nu tr?iesc cine ?tie ce mare fericire, dar sunt mai liber.
În concluzie, mi-ai activat o zon? confuz? a con?tiin?ei mele ce-mi produce mult? suferin??, ?i care sper s? mi-o limpezesc îndep?rtând durerea printr-o tehnic? simpl? în principiu, care cere s?-?i con?tientizezi cu luciditate suferin?ele c?utând s? descoperi cauzele lor profunde.
E tonic la prima vedere devotamentul t?u, dar, din punctul meu de vedere, al celui care a tr?it acest devotament în condi?ii mult mai vitrege, adic? nu avea obiectul devotamentului între cele dou? persoane iubite necondi?ionat, pe atunci, ci b?boiul era obiectul devotamentului lui, ar fi trebuit s? fie ?i s? r?mân? la nesfâr?it... tu tr?ie?ti incomplet via?a ta. Iart?-m?! A?a simt acum ?i sunt convins c? am dreptate. S-ar putea peste dou? ore s? nu mai cred la fel, nu ?tiu, dar oricum ceea ce faci tu este teribil. Vinov??ia mea îmi produce suferin??, ( poate este mai bine cum faci tu), îmi demoleaz? orice edificiu abia început, ducându-m? în fa?a altor ruine, trebuind iar??i s? o iau de la cap?t, iar s? îmi retr?iesc st?rile disperate, anterioare desp?r?irii, readucând în prezentul mental sta?ionarea aceea, f?r? nicio ?ans? de a ie?i din ea, într-o stare vegetativ? profund negativ?, zilnic traumatizant?, aproape de patologic. Rahat!!! M? cutremur ?i acum când m? gândesc c? fiin?a aceea a putut s? sacrifice c?snicia noastr?, pentru m?-sa, b?boiul cel mai nesuferit cu putin??! Am înv??at, dar mai am de exersat, s? scutur praful de pe ruine pân? ajung la mare?ia edificiilor ascunse, înfrico??toare, suficient de înfrico??toare, pentru a-mi reg?si hot?rârea ?i echilibrul.
Acum s? nu în?elegi c? te învinov??esc pe tine pentru st?rile mele confuze ?i obsedante, nu, vina este în mine, tu e?ti o prieten? nemaipomenit?.
Cu drag, ......"