proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Aniu?a

La a dou?sprezecea zi de absen??, când a v?zut c? nu d? nici m?car un telefon, madam St?ncescu s-a dus s?-l caute. De fapt s-a dus ?intit la spitalul unde f?cea practica, aflase c? fiul ei doarme acolo; avea sursele ei de informa?ie, doar lucra ?i ea în domeniu!
Dup? ce i-a ascultat scuzele, Grig a început s?-i repro?eze:
- Am dat la medicin?, a?a cum ai vrut dumneata, cu toate c? pe mine nu m? încânta! Vrei s?-mi controlezi fiecare minut al vie?ii ?! Am dou?zeci ?i doi de ani, cât ai de gând s? m? mai supraveghezi?
Pentru a-l îmbuna maic?-sa se gândise deja la Aniu?a, dar nu îndr?znea s?-i spun?. A?a c? dup? ce Grig termin? stagiile din iarn?, doamna Angi care participa de fiecare dat? la consiliile de familie, când se discutau problemele mai delicate, a fost invitat? s? prezinte situa?ia.
Atunci a aflat Grig c? Aniu?a are peste 30 de ani, e v?duv?, cu trei copii ?i lucreaz? ca infirmier?. I s-a spus c? aceasta fusese pus? în tem?, ba chiar îi fuseser? f?cute ?i analizele medicale în vederea unei rela?ii cu el. I s-a explicat c? înainte de r?zboi erau casele cu felinar ro?u dar acum doar asta-i posibilitatea. Acestea fiind datele problemei nu exista riscul s? se implice sentimental, credea maic?-sa. Pentru confortul lui, se putea gândi la o fat? pe care o place.
Probabil c? maic?-sa ar fi ad?ugat ?i faptul c? el nu se descurc? deloc s? impresioneze fetele de vârsta lui dar ?tia c?-i sare repede ?and?ra, atunci când îi este afectat orgoliul, ?i ar fi compromis toat? în?elegerea, mai ales c? abia îl convinsese s? se întoarc? acas?. Dac? se sup?ra îi trecea destul de greu, cu toate c? în astfel de situa?ii devenea, uneori, excesiv de manierat, dar într-un stil rece, chiar caustic, tocmai pentru a ar?ta cât a fost el de ofensat.
Ce nu ?tia Grig era c? maic?-sa îi d?duse din perioada liceului, alimente pentru reducerea libidoului, în dorin?a de a-l determina s? se concentreze doar pe înv???tur?, dar într-un final vârsta î?i cere drepturile. Case de toleran?? mai existau, chiar dac? func?ionau clandestin, îns? madam St?ncescu se temea ca fiului ei, novice în ale amorului, s? nu-i cad? cu tronc vre-o f?tuc? cu experien?? ?i s?-i suceasc? min?ile; nu ar fi vrut ca nor? o fost? locatar? a unui stabiliment.
Calendaristic era începutul ultimei luni de iarn? dar vremea p?rea de-a dreptul de prim?var?. Z?pada se topea v?zând cu ochii iar emo?iile lui Grig cre?teau tot gândindu-se la întâlnirea amoroas? promis?. Într-o sear?, când aproape î?i luase grija, s-a trezit invitat la doamna Angi acas?. Aceasta, f?r? prea multe comentarii, l-a introdus în camera în care îl a?tepta Aniu?a cu lumina stins?. Grig avea destule emo?ii, cu toate c? nu era chiar prima femeie din via?a lui. Avusese o buc?t?reas? în perioada de voluntariat la Poiana Stalin. Respectiva, aproape s?rise pe el ?i… ob?inuse ce î?i dorise.
(…)
Pentru Grig satisfac?ia de moment, începu încet-încet s? dispar?, f?când loc gândurilor. Î?i tr?sese pantalonii dar nu îndr?znea s? ias? din camer?. Nici m?car nu încercase s?-i vad? chipul atunci când plecase, se temuse s? nu fie urât? ?i s?-i provoace repulsie, s? nu mai doreasc? s? vin? alt? dat?. Cum nu o pl?tea el, ?i nici nu-l prea tr?geau fetele de mânec?, iar pe cele care-i zâmbeau nu se pricepea el s? le vr?jeasc?, nu avea dreptul s? fie mofturos. Singura relaxare care-i reu?ea f?r? nici un efort era clubul de lupte, acolo nu-l întrecea nimeni. Un u?or cioc?nit în u?? îl trezi din gânduri.
Când ie?i din camer?, doamna Angi, îl b?tu râzând pe spate:
- E?ti b?rbat de-acum!
Grig zâmbi binevoitor amintindu-?i de prima lui aventur? când f?cuse voluntariat...

Aniu?a, frumoas? dar mereu trist?, nu acceptase întâlnirile cu b?iatul misterios decât dup? ce oferta doamnei Angi ajunsese s? egaleze salariul ei de infirmier?. Nu ar fi acceptat nici atunci, dar cu o noapte înainte st?tuse cu diverse vase în cas? pentru a colecta apa ce se scurgea prin tavan de pe acoperi?ul ciuruit. Fusese un început de februarie excesiv de c?lduros ?i z?pada de pe acoperi? se topise imediat, afar? nu ploua, dar în casa lor da. Abia g?sise un col? într-o camer? unde s? mute patul, ca s? poat? dormi copiii.
Infirmiera era singura care câ?tiga bani, maic?-sa pe unde încerca s? se angajeze i se spunea c?-i b?trân?, a?a c? tr?iau foarte modest cinci persoane cu un singur salariu. Cei trei copii aveau nevoie de haine, de rechizite, de hran?, chiar dac? le aveau pe baz? de cartel? tot trebuia s? le pl?teasc?. Noroc c? nu o prinsese reforma monetar? din ianuarie 1952 cu lichidit??i, era p??it? de la stabilizarea din 1947. Cum strângea câ?iva bani, cump?ra imediat materiale pentru acoperi?ul casei. Spera c? pân? în toamna anului viitor s? reu?easc? s?-l schimbe. Nevoia de bani o împinsese s? fie de acord cu în?elegerea pe care i-o propusese doamna doctor Angi!
Via?a femeii fusese mai mult cu triste?i decât cu bucurii. Orfan? de la unsprezece ani – tat?l murise în timpul grevelor de la atelierele Grivi?a, în anul 1933 – reu?ise s? fac? patru ani de liceu, cu ajutorul unei burse ce îi fusese oferit? de sindicatul ceferi?tilor. La 17 ani se m?ritase din nevoi pecuniare, la insisten?ele mamei. Când începuse r?zboiul, în 1941, înainte de a fi mobilizat, so?ul o angajase ca secretar? la lega?ia german?, pentru a o l?sa cu un venit sigur, nu doar cu feti?a de un an.
Avusese ceva bani strân?i în urma unei rela?iei cu un ofi?erul neam?, cu care f?cuse primul b?iat, în timpul r?zboiului, dar pe atunci nu-i ploua în cas?. Imediat dup? r?zboi a venit infla?ia, ?i pe urm? stabilizarea ?i s-a ajuns la vorba proverbului ,,de haram au fost de haram s-au dus”.